mang sn vz mâng

mâng sm [At: H IX, 5 / V: mang / Pl: ~ngi / E: drr mânguleț cf mg mangό] (Olt) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, și cu părul creț, alb și negru.

MANG s. m. v. mîng.

MÎNG s. m. (Prin Olt.) Specie de porc cu urechile mari, lăsate în jos, cu părul creț, alb și negru. Cf. H V 177, IX 5. - Pl.: mingi. - Și: mang s. m. H IX 5. – Derivat regresiv de la mînguleț. Cf. magh. m a n g ó.