mâțâi vr [At: LEXIC REG. 20 / V: mârțăi / Pzi: mâțâi / E: mâță + -ăi] 1 (Mar) A se preface. 2 (Mar) A se linguși. 3 (Reg) A scânci. 4 (Reg) A se preface că plânge Si: a se mâțui (1). 5 A vorbi plângăreț, miorlăit Si: a se mâțui (2).

mârțăi v vz mâțâi

mâțăi v vz mâțâi

mâțâí, mâțâiesc, v.r. (reg.) 1. A se linguși. 2. A se fandosi. – Din mâță (MDA).

mâțâi, mâțâiesc, vb. refl. – A se linguși. – Din mâță (MDA).

mâțâi, -esc, vb. intranz. – A se linguși. – Din mâță.

MÎȚÎI vb. IV. R e f l. 1. (Prin Maram.) A se preface, a se linguși. LEXIC REG. 20. 2. (Regional) A scînci; a se preface că plînge; a vorbi miorlăit, plîngăreț, pițigăiat; (regional) a se mîțui (Livezile-Turnu Severin). LEXIC REG. 55. – Prez. ind.: mîțîi. - Și: mîțăí (LEXIC REG. 55), mîrțăí (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI) vb. IV. – Mîță + suf. -îi.