LĂUTĂ, ❍ LAUTĂ † ALĂUTĂ (pl. -te) sf. 🎼 1 ‡ Instrument de muzică asemenea cobzei (🖼 2835) ¶ 2 Vioară; numele generic pentru ori-ce instrument cu coarde: doi Țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țîrlîie într’un colț (CAR.); după dînșii pășeau cîteva tacîmuri de lăutari și Țigani trăgînd din alăutele lor (ISP.) [germ. Laute].