lătrător, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m. (zool.; rar) v. Câine (Canis familiaris). 2 s.f. fig. (pop. și fam.; deprec. sau peior.) v. Gură (ca organ al vorbirii). 3 s.m. (arg.) v. Delator. Denunțător. Informator. Pârâtor. II adj. fig. (pop. și fam.; deprec.; despre oameni) v. Cicălitor. Pisălog. Sâcâitor.