LĂFĂI (-esc), LĂFOI (-oesc) vb. refl. A se întinde cu mîinile și picioarele în mod necuviincios, fără să-i pese de alții sau de nimic: în rîulețul... în undele căruia mă lăfăiam ca un păstrav (GN.); voi să vă lăfăiți și să buzuriți de căldură, iar eu să crăp de frig (CRG.); Țiganca... se îmbrăcă în haine de împărăteasă și... se lăfoia în toate părțile (SB.).