lădoi, lădoaie, s.f. – Ladă simplă, confecționată din lemn, destinată păstrării țesăturilor: „Eu o iau de pă urdzoi / Să o țâp într-un lădoi” (Papahagi, 1925: 225). Mai există ladă pentru cereale (sâsâiac) și ladă de zestre (secriul de halube). – Din ladă (< germ. Lade) + suf. -oi (Scriban, DEX, MDA).