LUTHER, Martin (1483-1546), reformator religios german. Călugăr augustin și preot. Prof. de exegeză a Bibliei la Univ. din Wittenberg. Întemeietorul protestantismului german. A intrat în contradicție cu Biserica Catolică, atât în privința problemelor de dogmă, cât și de etică (vânzarea de indulgențe). La 31 oct. 1517, a făcut publice cele 95 de teze (puncte) care au marcat începutul Reformei. În cele trei opuscule, scrise în 1520 („Către nobilitatea creștină de naționalitate germană”, „De captivitate babylonica ecclesiae praeludium”, „De libertate christiana”), își prezintă propriile principii teologice de reformare a Bisericii, punând în discuție fundamentele credinței catolice și chiar structura papalității. În același an, arde în piață bula papală Exsurge domine ceea ce îi va atrage excomunicarea (1521) de către Vatican și condamanrea la ardere pe rug, împreună cu toate operele sale; a fost salvat, prin răpire, de electorul Saxoniei, Frederic Înțeleptul, protectorul său. A tradus Biblia (1521); a pus bazele normelor limbii literare moderne; a elaborat liturghia noii biserici („Mesa germană și ordinea cultului”, „Micul și Marele catehism”) recunoscută oficial la Dieta de la Augsburg (din 1530).