LUTĂRIE, lutării, s. f. Loc, groapă de unde se scoate (sau s-a scos) lutul. Cătră amiază trecură un pîrău al lutăriilor printre rovine de pămînt galben și, lîngă o iezătură, văzură moara. SADOVEANU, F. J. 432. Inginerii... băteau țăruși provizorii de hotar, lîngă viroagele sterpe și sparte de săpături, movile și lutării ale lui Zaharia Duhu. C. PETRESCU, R. DR. 257.