LUNTRE sf. ⛵ Mic vas de lemn cu care se plutește pe apă, mînîndu-se cu lopeți, barcă, caic (🖼 2973): o ajută să se urce în ~ și, apucînd din nou lopețile, își făcu vînt înapoi spre stuf (D.-ZAMF.); (P): a se face (sau a se pune) ~ și punte, a întrebuința toate mijloacele posibile: se facea ~ și punte și-și scăpa țara de nevoi (ISP.); a umbla în două ~ (sau luntri) [lat. vulg. *lŭnter < clas. lĭnter].