lunaut s. m. (astr.) Persoană care alunizează ◊ „La bordul ei se află trei astronauți veterani [...] aspiranți la ademenitorul titlu de «lunaut».” Mag. 26 VII 69 p. 3 (din lună + -naut, după modelul lui cosmonaut; cf. fr. lunaute, engl. lunanaut; BD 1967, DMN 1969; v. Guțu Romalo C.G. 233, Graur C. 20; DN3)