LUMINĂ (pl. -ini) sf. 1 Efectul produs de razete soarelui sau de ori-ce alt corp luminos care ajută să se vadă și să se deosebească lucrurile (C. „întunerec”): lumina soarelui, lunii, zilei; stelele au lumina lor proprie; o rază de ~; a da. a împrăștia ~; lumînarea de seu dă mai puțină ~ decît cea de stearină; (P): ce se naște pe ’ntunerec trebuie să se vază la ~ (PANN); ~ electrică, aceea produsă de electricitate; lumina lămpii, candelei; Ⓕ: a ieși la ~, a ieși la iveală; a scoate, a da la ~, a scoate, a da la iveală, în vileag; a publica ¶ 2 Ori-ce slujește ca să lumineze obiectele (lampă, lumînare, opaiț, etc.): a aprinde, a stinge lumina; a lăsa fără ~ ¶ 3 Trans. Băn. Bucov. Lumînare: la Înviere trebuie să aducă cu sine și o ~ pe care o aprinde (MAR.); Fă-mă ~ de ceară Și mă pune susuoară (IK.-BRS.) ¶ 4 Ⓟ Foc mic: fă o țîră ~, că-i frig (VIC.) ¶ 5 🔷 Efectele luminii imitate într’un tablou ¶ 6 Lumina casei, fațada ¶ 7 Ⓕ Ceea ce luminizează mintea după cum lumina luminează corpurile; ceea ce lămurește, face să se priceapă un lucru: lumina științei, adevărului, filozofiei ¶ 8 Ⓕ Om de mare merit, foarte învățat, genial: n’au fost opriți de a deveni niște lumini ale științei (I.-GH.) ¶ 9 spec. Lumina ochiului sau ochilor, pupila; a iubi, a-i fi drag, a păzi, a îngrijii ca lumina ochiului sau ochilor, a-i fi foarte drag, a păzi, etc. cu cea mai mare îngrijire: un fecior pe care-l iubea ca lumina ochilor (VLAH.); am șapte feciori... și mi-s dragi ca lumina ochilor (DLVR.); își iubea fata ca luminile ochilor (ISP.); să-i îngrijești ca pe lumina ochilor tăi (ISP.); de aci, pl. lumini, ochi: plîngea năbușit, pînă ce pleoapele îi sgîriau luminile (DLVR.) [lat. *lum(ĭ)nīna < lumen].