LUMINESCÉNȚĂ (< fr. {i}; {s} lat. lumen „lumină”) s. f. Emisie de iradiere luminoasă electromagnetică, fenomen caracteristic unor substanțe, a cărei intensitate pe anumite lungimi de undă este mai puternică decât iradierea termică și care se datorează, în general, trecerii unui electron de la stadiul excitat la stadiul de bază (de ex. fluorescență, fosforescență, electroluminescență). L. poate fi observată în solide, lichide și gaze, minerale sau organice, fiind provocată de luminarea materialului (fotoluminescent), accelerarea electronilor (catodoluminescență), frecare (triboluminescență), ori în timpul unei reacții chimice (chemoluminescență sau bioluminescență observabilă la organismele vii – licurici, pești abisali, ciuperci sau microorganisme).