LUMINA (-inez) I. vb. tr. și intr. 1 A da, a împrăștia lumină: soarele luminează pămîntul; soarele luminează ziua, iar luna noaptea ¶ 2 A ținea cuiva lumina ¶ 3 Ⓕ A deschide mintea, a face să priceapă; a lămuri, a desluși: ~ mintea copiilor; faceți cum vă va ~ Dumnezeu mai bine (ISP.); să ne luminăm unii pe alții și Dumnezeu să ne lumineze pe toți (CRG.) ¶ 4 Ⓕ A călăuzi, a îndrepta: să ne ducem unde ne-o ~ Dumnezeu (ISP.). II. vb. refl. 1 🌦 A se face lumină; s’a luminat de ziua, s’a revărsat de ziuă ¶ 2 🌦 A se însenina: cerul s’a luminat! ¶ 3 A i se deschide mintea, a pricepe, a se lămuri [lat. lumĭnare, refăcut după lumenă].