LUMÎNARICĂ, LUMÎNAREA (pl. -rele) sf. dim. LUMÎNARE: Sava se întoarse cu o ~ de trei parale (I.-GH.); țineau cu mîna stîngă lumînărele mici de ceară galbănă (ALECS.) ¶ 3 🌿 Plantă cu frunze mari și cu flori galbene, aproape fără miros, dispuse într’un spic lung și drept; numită și „coada-lupului”, „coada-vacii”, etc. (Verbascum thapsus) (🖼 2967): cîmpul, acoperit mai tot de lumînărică se întindea departe (GRL.); lumînărelele, drepte și bățoase, întreceau fînul și stau de streaje... cu flori galbene și bătute de acalași picior (DLVR.) ¶ 3 🌿 = LUMÎNARE 3 ¶ 4 = LUMÎNARICA-PÂMÎNTULUI ¶ 5 LUMÎNARICA-DOMNULUI = LUMÎNARE 3 ¶ 6 ~-ALBASTRĂ, LUMÎNARICA-PÂMÎNTULUI, plantă cu tulpina înaltă, cu numeroase frunze și flori mari, albastre, cu puncte mai întunecate; numită și „lumînărică”, „ințură”, „beșicuță”, „tăietură”, etc. (Gentiana asclepiadea) (🖼 2968).

LUMÂNĂRICĂ-ALBASTRĂ s. v. lumânărica-pământului.

lumînărică-albastră s. v. LUMÎNĂRICA-PĂMÎNTULUI.