lujniță, -e, s.f. – 1. Făclie; fate: „Ca să îndepărteze (animalele sălbatice) se aprind lujnițe, un fel de făclii făcute din brad uscat, crepat la un capăt, împănat și uns cu rășină” (Georgeoni 1936: 80). 2. Loc la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii, pentru a fi rostogoliți la vale. – Din ucr. lușnițya (MDA).