LUDOVIC (Stilul ~), denumire dată unor stilul în arhitectură, sculptură și artele decorative în Franța. Epocile de dezvoltare a unui stil nu se suprapun exact anilor de domnie a regelui al cărui nume îl poartă. 1. Stilul L. al XIII-lea, ale cărui caracteristici apar din timpul domniei lui Henric al IV-lea, este o sinteză a barocului european, tranziție de la Renaștere la epoca lui L. al XIV-lea. Arhitectura dominată de F.r Mansart și de L. Le Vau, impune alternanța pietrei cu cărămida. Sobrietății clădirilor li se opune bogăția artelor decorative și creațiile manufacturilor Savonnerie și Gobelins. 2. Stilul L. al XIV-lea reprezintă răspunsul clasicizat la barocul din restul Europei. Regele, numit Regele Soare, impune o decorație somptuoasă clădirilor (Versailles, Luvru), realizându-se armonia între decorația arhitecturală și mobilier. 3. Stilul L. al XV-lea preia stilul rococo european, căruia îi imprimă o notă clasicizantă. Gustul nu mai este al marilor palate, ci al apartamentelor și reședințelor confortabile, luminoase și elegante. Liniile agitate ale mobilelor se vor simplifica, pregătind astfel epoca următoare. 4. Stilul L. al-XVI-lea este caracterizat printr-o largă inspirație din arta antică greco-romană, bogată sursă de elemente decorative. Sinteza, în arhitectură, este reprezentată de Micul Trianon și hotelurile particulare din Place de la Concorde, ridicate de Y. Gabriel.