Ludovic Răspîndit în Occident și foarte frecvent mai ales în Franța, Germania și Italia, Lúdovic este un vechi nume de origine germanică. Compus din hlod - „glorie, glorios” și wig- „bătălie, luptă”, elemente frecvente în onomastica germanică (→ Clotilda; Robert; Rudolf etc.), Hlowig sau Hlodowig este cunoscut la franci încă din sec. 5 (sub forma latinizată Clodoveus, Clodovicus, de aici Clovis, numele a fost purtat de întemeietorul și primul conducător, între 481 – 511, al regatului francilor din Galia, cel care îi creștinează pe franci și își stabilește reședința la Paris). Devenit nume tradițional al regilor și împăraților franci din dinastiile merovingiană (întemeiată de un legendar Meroveu) și carolingiană (întemeiată de Pepin cel Scurt în 751 și trăgîndu-și numele de la → Carol cel Mare, această dinastie rămîne la putere pînă în 987), purtat apoi și de 18 regi ai Franței, Ludovic are o impresionantă continuitate pe parcursul a nu mai puțin de 14 secole (sec. 5 – 19). Cum se explică evoluția de la Hlod(o)wig la formele actuale? Încă din sec. 8-9, în Franța, sunetul -h- a dispărut atunci cînd se găsea înaintea lui l, n, r, w; din această perioadă sînt atestate formele Lhodowicus, Lodovicus, Ludovicus (în texte latine), Lodewig, Lud(e)wig (în germană) sau Lodhuvicus (în Jurămintele de la Strasbourg, primul text de limbă franceză, de la jumătatea sec. 9). Intrat în onomastica populară, vechiul nume germanic ajunge în Franța la forma Louis, care, împrumutată de italieni, devine Luigi (ca și alte cuvinte în -is, devenit -igi: Paris – Parigi), iar în maghiară Lajos. Dacă Lúdovic și Ludovíca sînt mai rare la noi (în Transilvania, numele, întrucît este calendaristic, poate fi explicat prin influența latino-catolică), mult mai frecvent este astăzi fem. Luíza, formă de proveniență apuseană (fr. Louise) sau maghiară (în anumite cazuri). ☐ Fr. Louis, Louise, germ. Ludwig (hipoc. Ludi, Lutz, Wickl, Wiggi etc.), Ludowika, Luise, it. Lodovico, Lodovica, Luigi (frecvent), Luisa, sp. Luis, magh. Lajos, Ludovika, Lujza, bg., rus. Luiza etc. ☐ Dintre cei 18 regi ai Franței, purtători ai acestui nume, îi amintim pe Ludovic al XlV-lea (1643 – 1715), supranumit „regele soare”, Ludovic al XVI-lea (1774 – 1792), detronat de Revoluția burgheză și ghilotinat în 1793, Ludovic al XVIII-lea (1814-1824). ☐ O serie de stiluri din artele decorative păstrează numele unor regi, în timpul cărora s-au dezvoltat: Ludovic XII, XIII, XIV, XV, XVI. Ca nume de regi și împărați, Ludovic este cunoscut și în istoria Ungariei (Ludovic de Anjou, învins de domnii români Bogdan I și Vladislav I), Bavariei și Germaniei. Din istoria culturii europene, compozitorul Ludwig van Beethoven, biologul Louis Pasteur, scriitorul Luigi Pirandello.