Definiția cu ID-ul 502000:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lucoare (lucori), s. f. – Strălucire. Lat. *lūcōrem (Pușcariu 989; Candrea-Dens., 1010; REW 5144; Battisti, III, 2278), cf. it. lucore, prov. lugor, fr. lueur, cat. llugor. Cf. luci. – Der. strălucoare, s. f. (înv., strălucire), cuvînt rar, întrebuințat numai de Dosoftei.