Definiția cu ID-ul 1248126:
Arhaisme și regionalisme
LUCOARE s.f. (Mold.) Strălucire. Astădzi luminatele steale cu lumina lucoarei lumea podobăsc. DM, 10r; cf. DM, IIIr, 10v; DOSOFTEI, PS apud TDRG. Etimologie: lat. lucor. Vezi și strălucoare. Cf. . s t r ă l u c o a r e.