lucios, -oasă adj. 1 (despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) briant, licăritor², lucitor, luciu², scânteietor, sclipitor, strălucit, strălucitor, <astăzi rar> lucind, <rar> lucid, străfulgerător, <înv. și pop. > luminat², <înv. și reg.> luced, strălucios, <înv.> înstrălucios, luceferant, străluminos. Crestele munților sunt acoperite de zăpezi albe, lucioase. Izvorul își duce undele lucioase în lumina soarelui spre locuri depărtate. Are un inel cu diamante lucioase. 2 (despre materii, materiale, despre piele, față, păr etc.) lucitor, scânteietor, sclipitor, <rar> luciu², <înv.> sclivisit. Mătasea este un material lucios. Are părul negru, lucios. 3 (despre suprafețe) luciu², lustruit², <reg.> lustrit, <înv.> lustros, <fig.; rar> lins². Pe tăblia lucioasă a mesei se află un milieu. 4 (despre suprafețe, terenuri etc.) alunecos, glisant, luciu², lunecos, <reg.> bălos, letios, lunecuș, mâzgos, șiclit, <înv.> lunecat. Din cauza poleiului, șoseaua este lucioasă. 5 (despre obiecte de îmbrăcăminte) <rar> luciu². Pantalonii îi sunt lucioși în dreptul genunchilor. Haina este lucioasă în coate de la atâta purtat. 6 (despre ochi, privire) fulgurant, licăritor², lucitor, scăpărător, scânteietor, sclipitor, strălucitor, umed, umezit², <rar> sticlitor, sticlos, strălucit, străluciu, <înv.> scânteind, scânteios, sclipit², <fig.> aprins², înfocat, învăpăiat, <fig.; pop. și fam.> luminat².