lucifer sm [At: MUMULEANU, C., 133 / V: luțif~, luțâfăr, luțâfer, luțifer, luțifir, luțiper / A și: (reg) ~fer / E: fr Lucifer] 1 (Trs) Căpetenie a diavolilor Si: satana, scaraoțchi, tartorul. 2 (Pgn) Diavol.

Lucifer m. căpetenia demonilor sau a îngerilor rebeli.

luțâfer sm vz lucifer

luțepăr sm vz lucifer

luțifer sm vz lucifer

luțifir sm vz lucifer

luțiper sm vz lucifer

Lucifer, în mitologia romană, nume sub care era desemnată planeta Venus – steaua dimineții – atunci cînd apărea pe cer înaintea răsăritului. Seara, după apusul soarelui, ea purta numele de Hesperus (v. și Hesperus).

Lucifer 1. Numele latin al zeului grec Hesperos, personificarea luceafărului de seară (planeta Venus). 2. Nume dat în Noul Testament căpeteniilor îngerilor răsculați, simbol al îndoielii, al negației și al revoltei. Este evocat de scriitorii romantici. A fost învins în luptă de arhanghelul Mihail; Satanail.

LUCIFER (lat. Luciferus „Purtătorul de lumină”) 1. (În mitologia romană) Zeu care personifică Luceafărul de Seară (planeta Venus); fiul Aurorei. Identificat la greci cu Hesperos. 2. (În mitologia babiloniană) Rege care vrea să urce pe cel mai înalt tron ceresc, ceea ce îi aduce prăbușirea în Infern. 3. (În „Noul Testament”) Denumire a căpeteniei îngerilor revoltată împotriva lui Dumnezeu; numele Diavolului sau al Satanei (Satanail). Simbol al îndoielii, al negației sau al revoltei, evocat ca atare de scriitorii romantici.

Hesperus, numit în mitologia romană și Lucifer, era fiul (sau fratele) lui Atlas. Într-o seară, în timp ce se urcase pe munte ca să privească stelele, s-a iscat o furtună și Hesperus a dispărut fără urmă. Oamenii și-au imaginat că Hesperus a fost ridicat la ceruri și transformat într-o stea, steaua înserării, care vestește sosirea nopții.

Phosphorus, fiul lui Eos, personifica steaua dimineții. În mitologia romană purta numele de Lucifer.

LUCIFER s. satana.

lucifer s.m. 1 (și nm. pr.) dracul (v. drac), necuratul (v. necurat), satana (v. satană), tartorul (v. tartor), <livr.> mefisto, mefistofel, <înv. și pop.> luceafăr, <pop. și fam.> michiduță cel bătrân, scaraoțchi, <pop.> luceflender, sarsailă, scaraoschi cel bătrân, scaraoschi cel mai mare, vătaful (v. vătaf), <înv. și reg.> mamonul dracilor (v. mamon), <reg.> sarsaor, <fig.; pop.; glum.> tatăl dracilor (v. tată), tatăl minciunilor (v. tată). Lucifer s-a revoltat împotriva lui Dumnezeu și, ca pedeapsă, a fost aruncat în iad, unde a devenit căpetenia dracilor. 2 (livr.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor.

LUCIFER s. satana (art.), scaraoțchi, tartor, (pop.) sarsailă, vătafu (art.), mamonul dracilor, michiduță cel bătrîn, (reg.) sarsaor. (~ e căpetenia dracilor.)