luat¹ s.n. I 1 apucare, luare, prindere, prins¹. 2 apucare, înhățare, înșfăcare, luare, prindere, <reg.> găbjire, găbuire, <fig.; fam.> umflare. II 1 desprindere, luare. 2 (med.; pop.) luat-de-vânt = luat-din-vânt v. a Nevralgie. Neurodinie; b Pojar. Rujeolă; (med., med. vet.; pop.) luat din iele = luat din paraiele = luat din paralie v. Apoplexie. Ictus apoplectic. Paralizie; (art.; psih.; pop.) luatul ielelor v. Alienare. Alienare mintală. Alienatie. Alienatie mintală. Boală de nervi. Boală mintală. Boală nervoasă. Demență. Nebunie; (med., med. vet.; înv.) luatul sângelui v. Luare de sânge. III încasare, luare, primire, <înv.> luătură. IV (înv. și pop.) v. Furat¹. Furt. Hoție. Pungășie. Rapt. Tâlhărie. V (pop.) v. Căsătorie. Unire. VI (rar) luat în deșert v. Batjocorire. Luare în derâdere. Luare în râs. Luare peste picior. Ridiculizare. Zeflemisire.