LOVI (-vesc) I. vb. tr. și intr. 1 A atinge cu putere, cu violență, a izbi: l-a lovît cu parul în cap, cu muchia toporului, cu palma peste obraz; a doua oară fiică-sa lovi cu mărul în cap tot pe cheleș (ISP.) ¶ 2 A ataca: oastea i-a lovit pe la spate ¶ 3 A da peste, a cădea peste cineva: l-a lovit o mare nenorocire; de cîte ori te va ~ dorul de ea, totdeauna voiu merge și ți-o voiu aduce (RET.) ¶ 4 🩺 A fi atins de o boală, a cădea bolnav: l-a lovit ciuma ¶ 5 Ⓕ A jigni, a vătăma, a aduce o atingere, o pagubă: „Iașii în carnaval”... lovește în acei ce au mare interes a nu se forma la noi o opinie publică (ALECS.); ~ în interesele cuiva. II. vb. refl. 1 A se atinge cu putere, cu violență, a se izbi: s’a lovît cu capul de perete; te lovești la un deget și te doare trupul tot (ZNN.); cînd tună întîiu, să te lovești cu o pietricică în cap, ca să ți se facă capul tare (GOR.) ¶ 2 A se încăiera, a se ataca: oștile din amîndouă părțile se loviră ca niște turbați (ISP.) ¶ 3 A se potrivi, a se nemeri: cînd au cercat... păpucul pe piciorul fetei babei, au văzut că nu se lovește (SB.); Se lovesc la duh, la minte, și trăesc ca frățiori (PANN); se lovi ca nuca în perete și vorba ta (ISP.) ¶ 4 A se învoi, a cădea la învoială: ce zici, jupîne, ne lovim cu tîrgu? (ALECS.) [vsl. loviti „a vîna”].