losif Cu o largă arie de răspîndire, popular și frecvent mai ales în apusul Europei, Iósif continuă un vechi nume pers. ebr. Joséph. Explicația numelui apare chiar în Geneză: „[Rachela]... a născut un fiu... și i-a pus numele losif, zicînd: Domnul să-mi mai adauge un fiu”. Această veche etimologie, acceptată și de lingvistica modernă, are la bază apropierea numelui personal de radicalul verbal ebr. jasaf - „a adăuga”. În izvoarele grecești, numele biblic este redat în două variante: Ioséph, formă identică cu originalul ebraic și Iósepos, mai rar și probabil popular. Considerat o formă contrasă din Josephjah și încadrat în familia teoforicelor frazeologice (-jah, de la numele divinității Jahve), Joseph ar putea fi pus în legătură și cu alte antroponime asemănătoare, de exemplu egipteanul Jașupiira. Cele două forme apar și în izvoarele latine, cu mici modificări în ceea ce privește accentul și partea finală: Ióseph, continuat în franceză, spaniolă, germană și engleză și Ioséppus în italiană. Folosit ca nume personal în primele secole ale erei noastre, losif se răspîndește odată cu noua religie. Destul de rar totuși, în apusul Europei pînă prin sec. 4 – 5, ceva mai bine atestat după sec. 8, numele capătă popularitate și devine foarte frecvent abia după Cruciade (în Italia sau în alte regiuni, după Reformă; în Elveția, de ex., unde se bucură de mare popularitate astăzi, losif nu apare în documente înainte de 1560, foarte frecvent fiind din sec. 17 – 18). Din greacă, unde cele două forme își modificaseră pronunțarea, numele pătrunde în limbile slave (în scr. Josefa apare din anul 1830, iar în ucr., losif din 1459) și prin intermediul acestora, în română. Spre deosebire de țările apusene, la noi cultul lui losif (considerat, ca peste tot, patron al dulgherilor și tîmplarilor) nu se bucură de o mare popularitate, în cele mai vechi documente muntene numele fiind folosit numai în mediile ecleziastice (era purtat de egumeni de la Athos, Cozia, Dealu, Govora). Ceva mai bine atestat după 1500, losif a dat naștere la foarte puține derivate, diferitele variante în care apare explicîndu-se fie prin influența onomasticii popoarelor vecine, fie prin modificări pe teren românesc; losif, Osif, Iosa, Iosu(l), losip, Osip, Iusip, losup, Osup, losop, Iosib, losiv, Sivu, Iusuf, loja, Ioșca etc. Un împrumut recent din apus este fem. losefina sau Iozefina, puțin folosit. ☐ Engl. Joseph, fr. Joseph sau fem. Joséphine, Josette etc,. germ. Joseph sau Josef (hipoc. Sepp), losefina (hipoc. Fina), it. Giuseppe, sp. José, magh. József (cu hipoc. Joka, Josa, Jozo, Jósza, Szepi etc.), fem. Józsa, Jozefa etc., bg. Iósif, rus. Iósif (popular Ósip), ucr. Jósyp, pol. Józef, arab., tc. Iussuf, ser. Jósif, Jósip, Iosib (cu hipoc. Jósa, Jóso), armean. Hovsep etc. ☐ Muzicienii Giuseppe Tartini, Joseph Haydn, Giuseppe Verdi și constructorul de viori Giuseppe Antonio Guarneri, scriitorii Giuseppe Ungaretti, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, pictorul Joseph Turner etc.