LOLLÁRZI (< engl., germ.) s. m. pl. 1. Termen folosit pentru desemnarea membrilor unei confrerii, apărută la începutul sec. 14 la Antwerpen și care se ocupa cu îngrijirea bolnavilor. 2. (În Germania Inferioară și în Olanda) Termen folosit pentru credincioșii laici sau religioși care practicau ca formă de opoziție față de Biserică asceza cu penitență. 3. (În Anglia) Discipoli ai lui J. Wycliffe responsabili de revolta țărănească, condusă de W. Tyler, din 1381. Reprimați cu duritate de Henric IV.