LOGOȘ adj. și s.m. (Mold.) Pitic. 1. Adj.(Fig.) Firea la duhul maminos și vîrtos stîrv logoș și fricos au pus. CANTEMIR, IST. 2. S.m. Nește logoși mititei îmblînd după dînsul. DOSOFTEI, VS. La stat mici cît abiĭa de trecĭa de un logoș. NCCD, 341. N-au stătut cucoș fără creastă, nici logol fără tălpijic. B 1774, 20^r; cf. B 1774, 18^r. Etimologie necunoscută. Vezi și logoși.