LODBĂ, ❍ LOADBĂ (pl. -be), LOBDĂ (pl. -de), Trans. Bucov. LODVĂ (pl. -ve) sf. Bucată de lemn lungă de 1-2 metri despicată cu securea dintr’un trunchiu de copac: un car încărcat cu lodbe de fag (CRG.); păreții sînt înjghebați din loadbe grosolane ce se încheie la muchi (IRG.); sărmanul nu era în stare să ducă nici o lodvă bună, necum un copaciu întreg (SB.) [rut. lodva].