2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

locare sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: locări / E: loca] (Îvr) 1 Așezare într-un anumit loc. 2-3 Arendare (1-2). 4 Închiriere a unor terenuri, case etc.

loca vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: lochez / E: lat locare] (Ltî) 1 A așeza ceva într-un anumit loc. 2-3 (C. i. terenuri, case etc.) (A da sau) a lua în folosință temporară în schimbul unei plăți1 Si: a arenda, a închiria.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a locá vb., ind. prez. 1 sg. lochéz

Intrare: locare
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locare
  • locarea
plural
  • locări
  • locările
genitiv-dativ singular
  • locări
  • locării
plural
  • locări
  • locărilor
vocativ singular
plural
Intrare: loca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • loca
  • locare
  • locat
  • locatu‑
  • locând
  • locându‑
singular plural
  • lochea
  • locați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lochez
(să)
  • lochez
  • locam
  • locai
  • locasem
a II-a (tu)
  • lochezi
(să)
  • lochezi
  • locai
  • locași
  • locaseși
a III-a (el, ea)
  • lochea
(să)
  • locheze
  • loca
  • locă
  • locase
plural I (noi)
  • locăm
(să)
  • locăm
  • locam
  • locarăm
  • locaserăm
  • locasem
a II-a (voi)
  • locați
(să)
  • locați
  • locați
  • locarăți
  • locaserăți
  • locaseți
a III-a (ei, ele)
  • lochea
(să)
  • locheze
  • locau
  • loca
  • locaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)