lítără¹, lităre, s.f. 1. (dial.) Literă, slovă. 2. (înv.) Document: „Elisabeta abzice de aceste moșii și drepturi și nimicește literile privitoare la ele” (Mihaly, 1900; dipl. 286); litere metale = scrisoare de hotărnicire: „La cererea lui Mihail, numit Bogdan din Petrova, capitlul din Cenadie transcrie literile metale ale posesiunii Bedeu” (Idem, dipl. 221); litere de judecată = decizie judecătorească scrisă: „Litere de judecată prin care cetățenii din Cămpulung sunt judecați să plătească 100 de marce budense…” (Idem, dipl. 235); litere donaționale (v. dipl. 239); litere prorogatorii (v. dipl. 269). – Cf. literă (< lat. littera).