litie, litii, s.f. – (rel.) Rugăciunea ce se face la miezul nopții, înaintea sărbătorilor mari, când se binecuvântează pâine, grâu, vin, undelemn, cu care apoi se unge fruntea credincioșilor (Bârlea 1924): „Să fii gazdă-n veselie / Ca să mergem la litie” (Bârlea 1924 I: 138). – Din sl. litija (DEX).