LITIE sf. ⛪ 1 Procesiune religioasă, cu rugăciuni și cîntări: e datina ca Lunea, după Duminica Tomii, preotul să iasă cu litia în țarină și să facă rugăciuni împotriva grindinii (GRM.) ¶ 2 Slujbă făcută de către preot, la biserică, după vecernie, avînd dinainte-i, puse pe o tabla, cinci pîini, vin, grîu și untdelemn, pentru ca să înmulțească Dumnezeu roada creștinilor; cu acel untdelemn sfințit se ung pe frunte credincioșii: femeile cer de la ~, pentru leacuri, grîu sfințit (VOR.) ¶ 3 Pîine sfințită la litie sau destinată a fi sfințită la litie: ~ se trimite în Moldova la sărbători mari de către mai mulți credincioși (VOR.) [gr.].