litíe, litii, s.f. Rugăciunea ce se face la miezul nopții, înaintea sărbătorilor mari, când se binecuvântează pâine, grâu, vin, undelemn, cu care apoi se unge fruntea credincioșilor: „Să fii gazdă-n veselie / Ca să mergem la litie” (Bârlea, 1924, I: 138). – Din sl. litija (DEX, MDA).