LIPSI (-sesc) I. vb. tr. A lăsa fără ceva de care are trebuință, a-l împiedeca de a se folosi de un lucru, a face să ducă lipsă de ceva, a priva: m’a lipsit de ajutorul lui. II. vb. intr. 1 A nu se afla undeva, a nu fi de față, a fi absent; a nu se înfățișa: a lipsit de la școală; nu era sărbătoare să lipsească el de la biserică (GRIG.); a lipsit de-acasă nouă ani și s’a întors cu doi bani (PANN); ~ de la judecată ¶ 2 A fi mai puțin, a nu fi, a nu avea cît trebue: lipsesc zece foi din carte; mai îmi lipsesc cinci sute de lei, ca să împlinesc suma; F: îi lipsește o doagă, o Sîmbătă 👉 DOAGĂ 1, SÎMBĂTĂ ¶ 3 F A șterge, a pieri din ochi, a dispărea: mă, tălharule, nu ți-am poruncit odată să lipsești de acilea ? (ALECS.); lipsești din ochii mei, că intru acuș într’un păcat (ALECS.) ¶ 4 A nu ~ de..., a nu uita, a nu se opri, a nu se abține, a nu se da înapoi: cioclii... nu lipseau de a arunca sdrențe rupte de la ciumați (I.-GH.) ¶ 5 A nu împlini: ~ de la datorie. II. vb. refl. A se abține, a renunța, a se priva: nu se lipsește de nici o petrecere; decît să mă închin lui, mai bine mă lipsesc; eu unul m’aș lipsi de asemenea frumusețe și fericire (FIL.) [gr.-biz. viit. λείπσω < λείπω].