lipitură s.f. I 1 (biol., lingv., tehn.) aglutinare, alipire, lipire, reunire, sudare, unire. 2 <înv.> lipeală. Apa picură pe la lipiturile conductei. 3 (constr.; pop.) <reg.> muruială. Lipitura se face din pământ sau din lut frământat cu apă (uneori, adăugându-se paie, balegă, nisip) și se folosește la acoperirea pereților sau a planșeului unei construcții. 4 (constr.; pop.) <reg.> tencuială. Lipitura se aplică și se netezește pe pereții sau pe planșeul unei construcții. 5 (înv.) v. Adaos. Anexă. Apendice. Completare. Supliment. 6 (arg.) <arg.> lipeală. Îl roagă să-i facă lipitura cu o colegă a lui. Il (med.) 1 (în credințele populare; pop.) <pop.> zburător, zmeu. Despre lipitură se crede că este cauzată de un duh rău sau de Zburător, personaj mitologic. 2 (înv.) v. Simfiză. Sinechie.