opțiuni

Definiția cu ID-ul 501683:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

linte s. f. – Plantă leguminoasă. – Mr., megl. linte. Lat. lentem (Pușcariu 984; Candrea-Dens., 1003; REW 4979), cf. it. lente. – Der. lintiță, s. f. (plantă acvatică; pistrui), cu suf. dim. -iță (Densusianu, Rom., XXXIII, 281). E dublet al[1] lui lentilă, s. f., din fr. lentille.

  1. a→al — Ladislau Strifler