lingurea, lingurică, s.f. – (bot.) Plantă din familia cruciferelor, cu frunze crestate, cu flori albe, grupate în ciorchini (Cochlearia borzaeana). Specie endemică semnalată în revervația Stâncăriile calcaroase Sâlhoi și Zâmbroslavele (Munții Maramureșului). Este un relict periglaciar, fiind prezent doar în câteva stațiuni din spațiul nord-carpatic (Timur, 2007: 85). ♦ (med. pop.) Utilizată în combaterea afecțiunilor pulmonare și scorbutice. – Din lingură (< lat. lingula) + suf. -ea (Scriban, DEX, MDA).