lindine (lindini), s. f. – Ou de păduche. – Var. lindină. Mr. lindină, istr. lindire. Lat. lĕndĭnem (Densusianu, Hlr., 139; Diez, I, 247; Pușcariu 977; Candrea-Dens., 996; Iordan, Dift., 168; REW 4978), cf. it. lendine, fr. lente, sp. liendre, port. lendea. Der. din sl. lędina (Byhan 316) nu este probabilă. – Der. lindinos, adj. (păduchios).