LÍMES (cuv. lat.) s. n. Complex, lanț de fortificații (ziduri, valuri de pământ și castre) construite la granițele Imp. Roman, împotriva atacurilor popoarelor barbare. În Dacia, romanii au folosit pentru apărarea granițelor obstacole naturale (ex. Limes Alutanus), de-a lungul cărora ridicau castre și alte fortificații; au mai construit un l. de c. 4 km în fața castrului și a orașului Porolissum și altul de c. 235 km, de la Flămânda (pe Dunăre) până la pasul Bran (Limes Transalutanus).