liliuț, s.n. – 1. Leagăn de grindă (spre diferență de leagănul de talpă). „Un fel de leagăn ce se agață în grădină ori în creanga unui arbore, dacă mama se duce pe dealuri la fân, cu copilaș cu tot” (Bud 1908): „Mi se șede de drăguț / Ca la pruncă cu liliuț” (Bârlea 1924 II: 33). 2. Leagăn pentru copil mic, purtat de femei când merg la cosit, departe de sat; mai ales prin Borșa, Moisei, Săcel etc. (Bârlea 1924). – Creație expresivă.