lili i [At: ALR II, 5731/36 / V: lele, leli / E: fo] 1 (Reg; are) Strigăt cu care se cheamă gâștele sau rațele. 2 (Olt; Mun; pronunțat cu „i” prelungit; șîf lele, leli) Cuvânt care exprimă admirație, mirare, surpriză sau teamă.

lele^2[1] sf vz lili

lele s.f. (pop.) 1 <pop.> leică¹, nană, țață, <reg.> naică, țaică². 2 <pop.> leliță, mătușă, nană, tătăișă², țață, <reg.> dadă, daică, dâcă², doică, leică¹, naică, țaică², țâțaie, uină. Lele Maria, după atâta drum, stați și odihniți-vă pe un scaun! 3 v. Mătușă. Tanti. 4 v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).