LIHĂI vb. (Mold.) A se certa. Pentru care pricină mai pierdem noi atîta vreme lihăindu întru noi? B 1774, 27^v. ♦ A ocărî; a bîrfi. Și lîngă alte multe ce lehăia, au început a le face si stihuri în scris. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Variante: lehăi (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU) Etimologie necunoscută. Cf. prigoni; înjura, toi.