LIFUI vb. IV^a. Etre friand. Manger par gour. mandise. - (Ban.) A lingări, a alege mâncarea, a gusta din toate mâncările (Com. LIUBA, H. XVIII 175), a licăi (2^o). Copiii după ce se satură, încep a lifui. Com. LIUBA. [Și: lifuri † vb. IV^a. Lifurĕsc. ANON. CAR.; lifăi vb. IV^aa CADE. ‖ Derivate: (Postverbal) lifuri (lișuri) s. f. plur. – mâncări alese, delicatese. Mâncă ce-ți dau cu, nu îmbla după lișuri (ori lifuri). H. XVIII 115; lifuroiu (liforony ANON. CAR.) s. m. = piciu, ținc, băietan, băiețuș, (în: sens peiorativ) secătură, cebală, oșiștie (CIAUȘANU, V.) ticălos, păcătos, de nicio treabă, prost (de neam). (DUMITRAȘCU, STR. 27).]