LEȘINĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Leșin ¶ 2 Ⓕ Ființă foarte slabă, cu totul lipsită de puteri (de nemîncare, etc.): leșinătura de nevastă... îi ieșea înainte și-i cerea pîine (ISP.); nu mă voiu înjosi niciodată să cumpăr slujbă cu bani de la o ~ de ciocoiu ca tine (FIL.) [leșina].