LEȘIN (pl. -inuri) sn. 1 Starea unei persoane leșinate, căzute în nesimțire, sincopă: a-i veni ~; de-abia putu aduce puțin mîna spre gură și îndată căzu într’un ~ grozav (CRG.) ¶ 2 Sfîrșală, oboseală, slăbire a puterilor: tot bocind ea, o apuca ~ de supărare (CRG.); o apuca un fel de ~ la inimă, cu dureri de cap (CAR.).