lexem s.n. (lingv.) 1 morfem lexical, semantem. Lexemul este cuvântul sau partea de cuvânt considerată ca purtătoare a semnificației. 2 cuvânt, item, termen, vorbă, <livr.> verb, vocabulă, <înv. și pop.> zicere, <înv.> dicțiune, glas, grai, limbă, locuțiune, parolă, vorbire, voroavă, <grec.; înv.> lexis. În ultimul timp au pătruns în limba română multe lexeme străine.