LEVENT, LEVINT I. sm. 1 🎖️ ⛵ ‡ Soldat în marina turcească, originar din Levant și în special din Grecia (🖼 2875): au ieșit levinții afară din galioane pre uscat (NEC.) ¶ 2 🎖️ Odinioară, în Moldova: voluntar dintr’un corp de călărași. II. adj. Ⓟ 1 Voinic: sînt la poartă o mie și mai bine de haramini levinți, cu sănețele gata de foc (ODOB.) ¶ 2 (numai forma LEVENT) F Cavaleresc: era mai ales levent și plin de atenție pentru mamele (fete)lor (VLAH.); odată ce nu e bărbatul levent, ce fel de casă să mai fie și aia? (CAR.) [tc. levent, „soldat voluntar”].