leurdar sm [At: SCRIBAN, D. / P: le-u~ / Pl: ~i / E: leurdă + -ar] (Mol) 1 Om păcătos. 2 Om rău.

leurdár m. (d. leurdă și leurdeasă, adică „desiș”. Cp. cu tîlhar). Mold. sud. Om păcătos, om răŭ.

leurdar, leurdari, s.m. (înv., reg.) om ticălos, rău.

leurdár, leurdare, s.n. Loc unde crește leurda; leordiș. ■ (top.) Leordar, Leurdar, fânațe în Costeni, Dumbrava, Stoiceni (Vișovan, 2008). – Din leurdă + suf. -ar.

leurdar, leurdari, s.m. – Loc unde crește leurda; leordiș. ♦ (top.) Leordar, Leurdar, fânațe în Costeni, Dumbrava, Stoiceni (Vișovan, 2008). – Din leurdă + suf. -ar.