LETOPISEȚ (v. sl. letopisiti, a scrie) Veche scriere istorică, cronologică relatare a evenimentelor. În literatura noastră, primele letopisețe scrise în limba slavonă tratează despre trecutul istoric al Moldovei, de la întemeierea ei pînă la începutul secolului al XVI-lea (ex. Letopisețul anonim al Moldovei, cunoscut și sub numele de Letopisețul sau Analele de la Bistrița, Analele de la Putna). Termenul letopiseț este folosit și de cronicarii secolului al XVII-lea (Gr. Ureche, M. Costin) în intitularea operelor lor (Letopisețul țării Moldovei), în care consemnează întîmplări din trecutul țarii, la unele fiind chiar ei martori oculari. Cronicarii moldoveni au fost călăuziți de rîvna respectării adevărului istoric („ci eu pe cum am aflat, așa am arătat” – Gr. Ureche), la cei munteni, se fac simțite uneori interese subiective, de familie. Spre deosebire de istoria propriu-zisă, letopisețelor le lipsește rigoarea științifică a acesteia.