LEPIDO- „solz, crustă, lamelă; solzos, lamelar”. ◊ gr. lepis, idos „solz, placă” > fr. lépido-, germ. id., engl. id. > rom. lepido-. □ ~blastic (v. -blastic), adj., (despre textura rocilor) format din minerale lamelare; ~carp (v. -carp), adj., cu fructe solzoase; ~caul (v. -caul), adj., cu tulpină solzoasă; ~cer (v. -cer₁), adj., (despre insecte) cu antene prevăzute cu solzi mici; ~dendron (v. -dendron), s. m., arbore fosil din clasa ferigilor, cu coroană în formă de umbrelă și cu trunchiul prezentînd cicatrice foliare rombice; ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze în formă de solzi; ~fite (v. -fit), s. f. pl., ferigi, arborescente fosile din devonianul inferior, cu frunze mici și solzoase; ~id (v. -id), adj., cu aspectul unui solz; ~lit (v. -lit₁), s. n., varietate de mică bogată în litiu și fluor care formează agregate foioase, tabulare sau solzoase; ~ptere (v. -pter), s. n. pl., ordin de artropode din clasa insectelor, avînd aripi membranoase și acoperite cu solzi fini, cuprinzind fluturii; ~pterofile (v. ptero-, v. -fil₁), s. f. pl., plante la care polenizarea se realizează cu ajutorul fluturilor; ~pterolog (v. ptero-, v. -log), s. m. și f., specialist în lepidopterologie; ~pterologie (v. ptero-, v. -logie₁), s. f., studiul sistematic al fluturilor; ~pteronomiu (v. ptero-, v. -nomiu), s. n., cavitate roasă de larvele lepidopterelor în parenchimul plantelor.

Columnea lepidocaula Hanst. Specie care înflorește aproape tot timpul anului. Flori tubulare, mari, roșii, oranj cu gîtul galben. Lăstari groși și lungi de cca 60 cm. Frunze mici, ovat-lanceolate, verzi-intens, vîrf ascuțit.