2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lepădătoare f. Tr. Bot. remf.

lepădătoáre f., pl. orĭ (d. lepăd, avortez). Curcubețica, renf, o plantă.

lepădător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 208r/11 / Pl: ~i, ~oare / E: lepăda + -ător] 1 smf (Înv) Om necredincios Si: apostat, renegat. 2 sf (Bot) Mărul-lupului (Aristolochia clematitis).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lepădătór adj. m., pl. lepădătóri; f. sg. și pl. lepădătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEPĂDĂTOÁRE s. v. curcubețea, curcubețică, remf.

lepădătoare s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. REMF.

Intrare: lepădătoare
lepădătoare substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepădătoare
  • lepădătoarea
plural
  • lepădători
  • lepădătorile
genitiv-dativ singular
  • lepădători
  • lepădătorii
plural
  • lepădători
  • lepădătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: lepădător
lepădător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lepădător
  • lepădătorul
  • lepădătoru‑
  • lepădătoare
  • lepădătoarea
plural
  • lepădători
  • lepădătorii
  • lepădătoare
  • lepădătoarele
genitiv-dativ singular
  • lepădător
  • lepădătorului
  • lepădătoare
  • lepădătoarei
plural
  • lepădători
  • lepădătorilor
  • lepădătoare
  • lepădătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)